Lume, lume!
Am interceptat o scrisoare de-a Matildei şi, cu toate că nu e frumos, m-am gândit s-o public. Iat-o:
Motto:
"If wishes were horses, beggars would ride."
(proverb scoţian)
Dragă Moş Nicolae,
Pe ninsoare, lapoviţă sau ploaie, dacă vii în oraş, iată ce vreau să-ţi cer, deşi nu-s copilaş.
Am învăţat să mă joc împărţind, ad-hoc, lumea în cutii. Şi pe categorii. (Fiecare categorie în altă cutie.)
Am categoria supărări; şi categoria mirări; şi categoria surpări; plus categoria răzbunări. Dar astea toate au un suflu rău. Nu le da importanţă, ţine-le la distanţă.
Vreau ceva mai apropiat de lumină, mai ocrotit de-orice sentiment de vină.
„Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ...”
Nu, nu aşa! Caii mei sunt suflare de vânt...
Sau vânare de vânt?
Am învăţat să-i călăresc ascultând fiecare cuvânt, am învăţat să-i călăresc aninând de fiecare răspuns primit care m-a lovit câte un vis frumos şlefuit, chiar dac-a rămas neîmplinit...
Dă-mi împliniri, moşule, ai putea? Sau dă-mi măcar iluzia lor, cumva...
Ştii că se spune "minte-mă frumos"?
Ce dacă visul e mincinos?
Dă-mi-l oricum.
Dă-mi puterea visului nebun, dă-mi puterea visului calp, pune-i aripe de suflet dalb... Dă-mi puterea visului care zideşte, numărându-şi minciunile pe deşte, poveste peste poveste, până ce cartea creşte...
Cartea de vise care m-aşteaptă, nescrise. Moşule, tu ştii că vreau neapărat să le iau în stăpânire pe toate.
Vreau, moşule, puterea ce le dă grai, se poate?
Pune-mi-o, te rog, în pantofi, în papuci, în ceva... Iar eu promit că o să scriu cu mâna, cu mintea şi cu inima, şi nu cu picioarele care-mi vor sta la căldură-n papuci, în ceva...
Cu aceeaşi duzină de cuvinte s-au mai jucat şi alţii; îi găsiţi
aici.