Ce-i aia?

Deşi ştie că pe coana Matilda asta o enervează la culme, coana Adela îi inspectează ecranul laptopului, uitându-se peste umărul ei.

- Măi fetelor, întreabă ea, uitându-se acum la tanti Tina, cu cel mai serios aer din lume, ce-i aia "campani de awareness"? Vreo băutură de se ţine în găleata cu gheaţă? Sau eşti provocat s-o bei din găleata cu gheaţă?

Astenie de august?

Aţi auzit de astenia de august?

Nuuu?!!!

Nici eu!
Şi totuşi am scos-o la defilare, prin revărsarea unui - cred că - supliment de... Să-i zicem agresivitate (salt la beregată)? Să-i zicem sinceritate (imagine neretuşată)?

Ce contează? Şi cui îi pasă? Totul e, oricum, menit să recadă - cel puţin aparent - în somnolenţă, se afunde în uitare...

Dar e - cred - bine să reverşi, când şi când şi pe negândite, o parte din ce ai pe suflet, uşurându-ţi inima de o parte din ceea ce s-a adunat, strop cu strop, printr-o nedorită absorbţie, să nu-ţi mai simţi capul cât un pepene din cauza cuvintelor nerostite, pe care ţi-ai îngăduit să le scoţi în sfârşit la lumină, steaguri prăfuite, expuse-n zi de nenumită sărbătoare.

(Text scris cu ajutorul duzinii de cuvinte din această săptămână.)

Duzina de cuvinte: Călător printre iluzii

Pe strada noastră virtuală, cineva... coana Matilda, coana Adela (nu c-ar conta!) s-a apucat de furat: a şutit un start - un start de psi-luneală, vârâtă cu duzina în aceeaşi oală şi trecută aici, în ambele tabele, căci i-au făcut cu ochiul, ele, tabelele nubile, în aşteptare, ispititoare...

Cămilă, purtând pe cocoaşa-i nubilă un semicerc de cenuşă...

Cenuşă de cer văratic ucis de dogoare, cenuşă de soare extatic presărată în avalanşă peste peisajul bucolic cândva, transmutat - pe eşafod - pe-un calapod de deşert sadea, prin care-un saltimbanc cutreiera, călare pe cămilă, sprijinit de cocoaşa nubilă...

Un biet saltimbanc cu mintea debilă, visându-se filozof când scotea câte-un of... Îl scotea din suflet, nu din pantof, şi nici din pălărie, deşi purta o tichie caraghioasă, ca o săpunieră întoarsă cu fundul în sus, cu faţa în jos, lăsând să curgă din ea clăbuc gros... o iluzie sadea, cu savoare de acadea, cu moliciune de catifea...

Iluzia care se diviza, se multiplica... Şi saltimbancul călătorea prin ea... prin ele, printre ele, printre iluzii de cinci stele...

Şi soarele era o stea, iluzie şi ea, iluzie dogoarea, iluzie cămila... iluzie nubila... Iluzie nubilă, coaptă, pârguită, rotunjită... ca o cocoaşă.... Mai multe cocoaşe, mai multe cocoloaşe... Iluzii pătimaşe... sau păguboase? Slalom printre fraze găunoase?

O mână de ajutor pentru coana Adela

- Fetelor, fetelor, zice coana Adela, vecina noastră, degustând spuma berii cu care-am servit-o (nu bea cafea seara), vreţi voi să-mi daţi o mână de ajutor?

- Ţi-om da, dac-om putea, răspunde Matilda, care bea cafea la orice oră din zi şi din noapte.

- Puteţi, puteţi, zice Adela, zâmbind cu gura până la urechi. Uite despre ce-i vorba. Particip la un concurs. De poezie.  Tema e următoarea:

Se dau două perechi de cuvinte:  "geanta vara" şi "accesorii vara". Şi trebuie să fac câte-un catren sau câte un haiku – sau şi una, şi alta, cu fiecare dintre ele. Dacă le las aşa, alăturate, şi scriu ceva ca lumea, pot primi punctajul maxim, adică douăzeci de puncte. Dacă le despart, fie şi numai prin virgulă, sunt penalizată cu unu până la cinci puncte, în funcţie de cât de tare le răsfir.

- Asta-i tot? râde Matilda, şi Letiţia mea, zisă Letiwitch, care-n seara asta pare-se că n-are nicio întâlnire, nici în târg, nici pe facebook, îi ţine isonul. Uite o mostră:

Eu port accesorii vara:
Nu-mi lipsesc colierul şi brăţara.
Le am alături din zori până seara!
Cu ele mă place mai mult oglinjoara.

- Ei, asta-i, râde tanti Tina. Auzi, oglinjoara!

La cât de grasă e domnişoara,
Degeaba poartă accesorii vara,
Căci nu-i reflectă oglinjoara
În întregime decât brăţara.

- Ha, ha, râde coana Adela – hârjâit, ca de obicei. Repetaţi, fetelor, că mi le notez pe amândouă!

- Lasă, că repetă mai târziu, sare Letiţia, acum zic eu catrenul pentru a doua pereche, până nu-mi fuge inspiraţia:

Imi iau cu mine geanta, vara,
Când mă duc la alimentara
Cu gând să-mi umplu ochi cămara,
Ca să am bunătăţuri seara.

- Nţ, se strâmbă Matilda, i-ai băgat o virgulă, fetiţo! De ce să piardă Adela puncte din start? Propun altceva:

- La ce e bună geanta vara?
Se miră tanti Anişoara,
Această babă ramolită,
Doar de sacoşă-ndrăgostită.

- Dar la strofa asta ar trebui şi-o continuare, nu? zice Letiţia.

- Ba nu, ba nu, e foarte bine aşa! se declară mulţumită coana Adela. Dar de câte-un haiku ce ziceţi, fetelor? Vă iese?

- Se face, spune Matilda.

Am geanta vara
Cu mine mereu, da, zău.
Fără ea nu-s eu.

Şi:

Ştii ce, dragul meu?
Port accesorii vara:
Să-mi cumperi brăţări.

- Super, super, se bucură coana Adela. Fetelor, dacă iau premiu la concurs, fac cinste, să mor eu.

- Hm, spune Matilda, după plecarea ei, la cât de mincinoasă e, mă tem c-o să purtăm ţoale negre, cu genţi şi accesorii asortate.