Nu mai pleca!

Pentru că pe strada noastră virtuală există şi cineva care organizează un concurs, şi cineva care vrea să-şi desprăfuiască poeziile din tinereţe, am ocazia să vă invit să citiţi cele ce urmează:

Sunt singură, mi-e frig şi frică.

Am doar o carte şi-o pisică…

Şi-aş vrea să plâng, şi nu pot plânge,

Şi frica-n cleşti de fier mă strânge.

De ce mi-e frică? Nu-ţi ştiu spune.

Sunt multe temeri fără nume!

Primejdia în jur planează.

Ştiu, simt că-n juru-mi gravitează!

Mă tem c-o năvăli deodată,

Simţi-voi gheara-i cum mă-nşfacă…

O, nu lăsa să mă cuprindă

Pericolul ce stă la pândă!

  

O, vino! Strânge-mă în braţe!

Alungă-mi teama. O poţi face.

Sunt singură când nu-s cu tine.

O, vino! Stai mai mult cu mine!

  

Văd c-ai venit. Dar vrei să pleci.

Şi-ai ochi străini şi reci… prea reci!

  

Eu singură-s. Mi-e frig. Mi-e frică.

Am doar o carte şi-o pisică…

Primejdia în jur planează.

Ştiu, simt că-n juru-mi gravitează!

De ce nu năvăleşte-odată?

Vreau să simt gheara-i cum mă-nşfacă!

Tu pleacă. Las’ să mă cuprindă

Pericolul ce stă la pândă!

De el mi-e frică. Şi ce dacă?

Tu pleacă! Pleacă, pleacă, pleacă!

O, vreau să plâng, şi nu pot plânge,

Şi frica-n cleşti de fier mă strânge!

N-am să-ţi mai cer să o goneşti.

N-am să-ţi mai cer să m-ocroteşti.

O, pleacă, lasă-mă în pace!

Să vii când plopu’ mere-o face!

  

Am să rămân în frig, cu frică...

Dar am o carte şi-o pisică.

M-or ajuta, şi-o să te uit!

De doru-mi n-o să mai ascult!

  

Ce faci?!… Chiar pleci?!… Ce-am spus tu crezi?!…

Că-n ochi am lacrimi tu nu vezi?!

Mai stai puţin… Măcar o clipă!

Căci uit de carte şi pisică

Când mă gândesc că s-ar putea

Nicicând a nu te mai vedea!

Ăsta-i pericolul de care

Mă tem ziua-n amiaza mare,

Şi-n miez de noapte, şi oricând…

De asta-n suflet lacrimi strâng!

Şi vreau să plâng, şi nu pot plânge!

O, gheara fricii plânsu-mi stinge!

Nu pot să plâng, nu pot vorbi,

Nu pot visa, nu pot gândi;

În faţă te-am mereu pe tine.

O, te implor, rămâi cu mine!

Te rog, rămâi… Nu mai pleca!

Căci nu mai pot, nu mai pot sta

Doar cu un mâţ ce toarce-ncet

În aşternutu-mi Outlet...

Am schimbat numele blogului

Da, l-am schimbat pur şi simplu pentru că aşa mi s-a năzărit. Începând de astăzi, se numeşte "Multe şi mărunte".

Vreau să te simt aproape

— Când ziua dispare-n tenebre şi taină,
Când luna azvârle a soarelui haină,
Când stelele-adună luciri de poveste,
Când mantia nopţii astupă ferestre,
Când somnul soseşte cu pasu-i de umbră,
Când visul vrea-n ochiul închis să se-ascundă,
Când geme culcuşul sub trupuri prea grele,
Când joacă în tremur şi umbre, şi iele,
Atunci năvăleşte şi dorul, frenetic,
Şi gândul la tine îmi fuge, bezmetic.
Şi-mi pare pustie şi tristă odaia,
Şi parcă şi ceasul şi-opreşte bătaia.
Şi-aş vrea să-ţi simt, blândă şi verde, privirea,
Şi-aş vrea să-mi mai spui că-i frumoasă iubirea,
Şi-aş vrea să-mi înalţi maiestoase castele
Şi să-mi săruţi ochii, să-mi spui că sunt stele.
Şi-aş vrea ca, în tihnă, în braţele tale,
S-aştept ca Moş Ene să vină, agale.
Şi-apoi să îţi mângâi şi părul, şi faţa,
În braţele tale când râd, dimineaţa.

— Iubito, ştiu că tu ai suflet de poet,

Şi pot ghici că-n lenjeria Outlet

Te simţeai singură acestea când le-ai scris,

Purtându-mă în gând spre a mă muta în vis.

Dar uită-te, te rog, vezi c-are două perne,

E  pentru doi, şi-or dăinui, eterne,

Frumoasele-amintiri din nopţi cu lună,

Când stăpâni-vom noi Parisul împreună.

Şi ani vor trece, mulţi, şi vom avea copii

Şi lenjeriile-i vor răsfăţa cu jucării!

— Şi tu pe mine mă răsfeţi, viclean.
Mă plimbi doar printre vise de un an!
Şi vii şi pleci şi, până vii ’napoi
Îmi iau o carte-n pat, ca să fim doi,

 

Şi m-ard dorinţe, doruri mă-neacă,
Vine şi teama, şi nu vrea să tacă.
Mă tem că nu te mai întorci, mi-e teamă.
Şi tot ce-mi spune teama iau în seamă.

Vreau să te simt lângă mine, aproape,
În lenjeria mea de vis, în noapte;
Ca lupii vreau să fim hulpavi şi noi,

 
Hulpavi de fericirea traiului în doi,

 

Lacomi de viaţă şi de desfătare,
De tot seninul luminos din zare,
Chiar dacă zarea-i dincolo de mare!

 

*  *  *

Ştiţi cum spune poetul:

„Oraşul mic te fură-ncet

Cu ale lui tăcute strade...”

Ei bine, până luna trecută, când doi vecini de-ai noştri s-au înscris într-un concurs, iar unul dintre ei a scris şi un articol în afara concursului, pe mica noastră stradă virtuală domnea tăcerea în ceea ce priveşte lenjeriile de pat (Outlet) 3D şi 5D şi promoţia „1+1 GRATIS” (cu alte cuvinte, plăteşti una, primeşti două).

Dar, odată ce existenţa lor mi-a devenit cunoscută, am hălăduit pe site cu încântare, ca printr-o carte cu poveşti, până când mi-a venit ideea să-mpletesc poveştile lor cu o poveste din tinereţea mea.

Aşa s-au născut versurile pe care tocmai le-aţi citit.

Poezele (1)

Pe strada noastră virtuală, unii au dat-o pe poezii pentru copii, cu pozele de rigoare:

Motanul meu stătea frumos,

Adic-aşa, cu capul scos

Din cea cutie de carton,

Curios, dar chior de somn.

Era bun de fotografiat.

M-am repezit la aparat,

Dar, până ce l-am butonat,

Blănosul iarăşi s-a culcat!

Mini-advertorialul lui Grişka

Grişka, cotoşmanul de pe strada noastră virtuală, a scris un mini-advertorial ca mulţumire pentru un premiu:

Blogul motanului Grişka: Noapte bună

Cerşesc

  Cu acest articol particip la concursul organizat de Litere Stacojii, sponsorizat de Soap Bazar, magazinul online care comercializează săpunuri naturale și produse 100% naturale pentru îngrijire a pielii .

Pe strada noastră virtuală, unii scriu poezii de multă vreme; şi le păstrează pe toate în câte un sertar, umplându-l cu parfumul nostalgic al trecutului.

Şi câteodată le scot la lumină, lăsându-le sub ochii tineri ai celor care, la vremea când au s-au aşternut acele slove pe hârtie, nu erau nici măcar un vis al părinţilor lor.

Stă uneori pe drumuri un cerşetor sărman

Tot aşteptând să cadă şi-n palma lui un ban.

Îşi ţine-ntinsă mâna uscată şi zbârcită

Şi-i tremură tot trupul sub haina zdrenţuită.

Şi stă, şi stă, şi-aşteaptă, şi grea e aşteptarea....

Mulţi trec pe lângă dânsul şi nu-i aud chemarea.

Şi stă, şi stă, şi-aşteaptă, şi rar, o, foarte rar

Un ban în palmă-i cade. Ş-apoi aşteaptă iar...

 .

Şi eu la o răscruce de drumuri stau şi-aştept.

Şi inima mea bate, năvalnic bate-n piept.

Eu nu ţin mâna-ntinsă, dar ochii mei cerşesc;

Cerşesc o vorbă bună şi-ţi spun că te iubesc.

Aştept să-mi arăţi drumul pe care să pornesc;

Să merg pe-un drum cu tine, sau altul să-mi găsesc?

De treci pe lângă mine, tu te opreşti, mereu –

Dar pleci degrabă, singur, urmându-ţi drumul tău.

Aş vrea să vin cu tine. Dar dacă mă goneşti?

Pe-alt drum mă duc de-aceea, pe-und’ tu nu rătăceşti.

 .

De-ajung la o răscruce, iar mă opresc... şi-aştept.

Şi inima mea bate, năvalnic bate-n piept.

N-aştept cu mâna-ntinsă, dar ochii mei cerşesc;

Cerşesc o vorbă bună şi-ţi spun că te iubesc.

Şi stau şi-aştept întruna, şi stau şi-aştept mereu,

Aştept ca la răscruce să vii, pe drumul tău.

Şi stau, şi-aştept întruna, şi grea e aşteptarea...

Aştept să-mi priveşti ochii, să le-nţelegi chemarea.

Şi stau, şi-aştept întruna să vii, oricât de rar,

Chiar de-ai să pleci degrabă pe drumu-ţi, singur, iar.

 .

Stă uneori pe drumuri un cerşetor sărman,

Tot aşteptând să cadă şi-n palma lui un ban.

Şi eu la o răscruce de drumuri stau şi-aştept.

Şi inima mea plânge, bătându-mi iute-n piept.

Bătrânu-ntinde mâna-i uscată şi zbârcită

Şi tremură de foame sub haina zdrenţuită.

Eu nu ţin mâna-ntinsă. Tot nu pot să te-opresc.

De-aceea-n ochi am lacrimi, în ochi-mi ce cerşesc!

 .

De vezi cerşind pe drumuri câte-un bătrân sărman

Laşi tu vreodat’ să cadă în palma lui un ban?

De vezi la o răscruce de drumuri că te-aştept.

Auzi vreodat’ cum bate inima mea în piept?

Eu nu ţin mâna-ntinsă, dar ştii că eu cerşesc

Din ochi o vorbă bună? Şi ştii că te iubesc?

                                                                                         6 martie 1976

Despre un tabel de pe strada noastră virtuală

Într-un tabel se-aşterne linişte, încet...

Poate tabloul...

... este desuet?

Ne temem că ne frige... istoria pe deşte,

Că timpul demult scurs... ne urecheşte?

______________________________

Ei, dar cine n-are chef de scris poate are chef de comentat. De exemplu, pe blogul motanului Grişka, ca să-l ajute să câştige şi el un ban premiu cinstit, taman pe 15 iulie, când se împlinesc opt anişori de când nu mai e boschetar!